back off
poza pe blogul scrintin. poti sa crezi asta? spate buhuhu de madonna, gasit aici
fotosinteza mi-o fac oamenii din afara sistemului. greucenii mei, fara de care nu stiu ce m-as face. multumesc si cate un kinder pe model vechi tuturor. totusi, sa stiti ca sistemul asta nu ma obliga
sa-mi cant trilurile de lebada searbada oriunde ies
sa fiu cel mai popularo-colorat om din intalniri
sa inventez cuvinte la fiecare milisecunda
sa ma bufonesc si sa fiu interesanta
sau, la extrema cealalta
sa-mi propovaduiesc acreala "done-it-all"
sa-mi etalez tzepii de black widow
sa-mi scot in oras albastrelile obosite si deprimate
sa-mi lustruiesc cinismul si sa-l pun in vitrina
cat despre tine, sistem, ti-am lasat ceva ciocolata neagra. 70 la suta cacao. distins, nu?
cu drag,
scrintin
Luptătorilor de sumo le alunecă picioarele
Florin Biciuşcă
05.05.2006
“Sumo” trece drept sportul naţional al japonezilor şi mulţi chiar cred că doar atît e. Sumo este printre puţinele ritualuri care au păstrat semnificaţia întrecerilor tradiţionale
[...]
Mai multe pe Liternet
saptamana asta m-am jucat de 2 ori de-a v-ati ascunselea.
prima data cu ghinion.
gala festivalului de film european [mersi Maria]. fuga de a ajunge la timp la obisnuita intalnire din fata casei de bilete. intalnirile anuale de dinainte de film ["buna, ce mai faci, nu ne-am mai vazut de un an, iti merge bine? ok, ne mai vedem la anu']. discursurile de dinainte de film: scheele un domn; premiul pt discurs "ar-fi-putut-face-figura-frumoasa, dar-incredibil-stimati-telespectatori-suteaza-si-rateaza-incredibiil" se acorda lui cristi puiu. care gafeaza obosit si repetat despre meciul steaua-middlesbrough. cartonas galben; ultimul vorbitor - domnul de la reteaua de distributie europa induce sperante false despre film, spunand ca "in sfarsit un austriac a inteles realitatile noastre de zi cu zi" [????]. enfin.
filmul? cache, al lui michael haneke, cel cu pianista/isabelle hupert. mai mult traînant decat entraînant. pacat de actori. binoche vraiment formidable. daniel auteuil plans in fatza unei baghete. clisee inter rasiale speculate la greu. final din a carui coloana sonoara nu mai lipsea decat "noi in anul 2000, cand nu vom mai fi copii…"
a doua oara cu noroc.
razand eu mai de mult de patzaniile irenei in cautarea perechii perfecte de jeansi, am trecut prin aceleasi chinuri de a gasi just the perfect pair of skinny jeans. daca citeste vreun producator/importator de denim, a se lua aminte: nu toate vrem evazeuri dramatice, gradienti de la albastru inchis la alb varuit pe acelasi crac al pantalonilor, paiete lipite pe buzunare, flori brodate pe pulpe, rupturi punk-anti-sistem sau alte accesorii de gen. multumesc!
Powered by WordPress.com