auch. reality bites

*

din cand in cand, scrintin e obligata sa iasa din balonul de sapun din care vede ea lumea. si asta pt ca balonul sferic, parfumat si scrantit care-i serveste ei drept mijloc de transport e uneori spart de oameni rai si colturosi.

cu alte cuvinte, azi noapte am facut prima reclamatie din viata mea. la compania de taxi meridian. masina 727. sofer cu ochelari cu rame aurii, de forma celor purtati de george bush senior, si proteza dentara stralucitoare. acest om a tipat la mine in continuu in timpul calatoriei. si asta pt ca am indraznit sa-l rog sa stationeze o secunda cat sa las niste chei cuiva si apoi sa ma duca inapoi de unde m-a luat initial. desi nu aveam de gand sa cobor din masina [am dat cheile prin fereastra deschisa], omul acesta agreabil mi-a urlat din toti plamanii ca

- niciun client nu se da jos din masina fara sa plateasca!!!!

[dar eu nici nu aveam de gand sa cobor din masina...]

- fac taximetrie de 10 ani si am dus femei respectabile [pai si eu ce sunt?...] care m-au pacalit si s-au dat jos din masina fara sa plateasca!!!!

- nu trebuie sa va pisalogesc eu, stimata doamna, ca niciun client nu se da jos din masina fara sa plateasca!!!!

[stimate domn, nu ma cunoasteti...]

- stimata doamna, nici nu vreau sa va cunosc!!!!

[ca sa aveti vreun drept sa urlati la mine]

- niciun client nu se da jos din masina fara sa plateasca. unde va credeti? sunteti in romania! aveti vise de-astea ca trebuie cumva sa ne purtam frumos cu altii? daca ati lucra si dvs. pe strada [!!!], n-ati mai face atata tamtam. va treziti asa aiurea ca traiti in alta parte. suntem in romania!!!

[nu aveti niciun drept sa urlati la mine, va rog sa incetati]

concluzia? reclamatie la dispecerat, cu voce tremuranda si dispozitie furibunda.

concluzie intima si desuet-personala?

m-am saturat sa mi se spuna “dar traim in romania, unde te crezi, tampito?!”.. ca si cum oamenii ar fi numai lapte si miere daca ar trai in alte tari considerate din start mai civilizate. dar, pentru ca, adaptand un pic vorba filosofului, traim in cea mai rea tzara dintre cele posibile, avem scuza si pretext sa ne marlanim si sa ne mitocanim fara incetare. mi-e scarba sa vad comportamente de genul “daca as trai dincolo, as fi la fel de finutz ca o batista brodata, as fi distins si cochet ca un dandy si curtenitor ca regele soare… dar, wtf, intre timp stau in romania si nu e cazu’ sa ma deranjez”

exact ca atunci cand pe stadion la depeche am intrebat pe unul dintre stadionari de ce nu se matura patura de coji de seminte de pe si dintre scaune, raspunsul a venit prompt “suntem in romania”

pai da. suntem.

* poza e de pe getty

a fost sau n-a fost

*

azi noapte, in plina operatiune “mirror mirror…”, am vazut ceva. si in secunda imediat urmatoare m-am facut ca nu l-am vazut. pt ca imediat dupa sa’mi adun curajul nocturn si sa actionez. dusmanul de clasa. despre care nu am vorbit cu nimeni niciodata. si pe care nu l-am vazut pana acum. halucinant. era vorba despre un prim fir de par alb. a fost aievea. brusc am avut revelatia lui noi albinosul razand si chicotind in strafundul oglinzii.

firul. l-am vazut, l-am ignorat, m-am incruntat, l-am analizat. era localizat la vedere, un pic spre dreapta, dincoace de crestetul capului. si evident ca era ondulat si tzafnos, stand electrizat si asteptandu-mi reactia. l-am auzit cum canta non, monsieur, j’ai pas vingt ans, a la greco. ufa!

am respirat cu naduf, l-am taiat instant, iar apoi l-am analizat vreo 10 minute, pana m-a apucat ameteala. dupa care m-am linistit. era de fapt doar un fir de par blonzit de soare.

evident ca nu sunt sigura de rezultatul propriei mele expertize, dar…

the night is still young

* poza e de pe getty

poezia strazii

*

Q: cum ajungi sa stii tot felul de nume de strazi din bucuresti?

A: ascultand comenzile auzite la dispeceratul taxiurilor cu care ma plimb prin oras.

in bucuresti exista strada fat-frumos. si mai exista strada ileana cosanzeana. ambele in rahova. contrar asteptarilor mele [cert, o urma de bubble-girl-stuff hranit cu prea multa degetica in detrimentul desperate-housewives], strazile astea nu au niciun punct de intersectie. ba dimpotriva, sunt paralele.

si de parca asta nu era suficient, dintre cele 2 strazi fat-frumos care existau, actuala strada fat-frumos se chema caracas. iar fosta strada fat-frumos se cheama acum strada lastunului. vecina cu strada bachus, cu strada staminelor si evident, colt cu strada moscului.

imi cam dau de gandit toate astea.

* poza e de pe getty