de penser mon cerveau s’est arrêté

*

într-un scurt moment de linişte, în timp ce îmi notam în preadistinsa mea agendă jordi labanda (tzontzi, mersi dulcissim încă o dată) programul festivalului de film francez, mi-am dat seama ce noroc am că sunt posesoarea unei agende cu pagini de hârtie, pe care scriu de mână şi nu altfel şi care-mi ascunde elegant o neputinţă îndelungată:

neputinţa de a scrie în franceză folosind o tastatură. de când mă ştiu, nu am fost în stare să tastez în franceză decât cu viteza unui melc însărcinat. nici măcar o tastatură specifică nu mă poate ajuta. am încercat-o şi pe-asta.

de vină sunt, cu siguranţă, circuitele sclerotice ale scrintinei. pentru că pe vremea aceea, când abia rotunjeam literele de mână, am învăţat să scriu şi primele mele parole în franceză. iar acum, scrisul în franceză este la mine eminamente legat de scrisul de mână. la tastatură nu nimeresc accentele (favoritul meu, accentul circumflex, nu iese niciodată din prima şi nici măcar din a doua încercare), nu găsesc niciodată apostroful, litera “q/Q”, cea mai verinais literă de mână în franceză, iese tehnică şi tristă.

când tastez în franceză, simt că sunt cousine bête

* poza e de pe flickr