*
oamenii care locuiesc la bloc nu trăiesc în cea mai personală şi intimă dintre lumile posibile. probabil că ne simţim la fel de în siguranţă ca într-un castel fortificat când încuiem de 3 ori (şi nu mai puţin) uşa în urma noastră. asta până când auzi cum vecinii tăi se ceartă, scapă sticle pe podea, se-mpasionează în ascuţite reprize de amor, sau până când trebuie să închizi geamul de la bucătărie pentru că studenţii care stau alături cu chirie dezlipesc de pe tigaie vreo omletă tristă.
de când trăiesc pe cont propriu, m-am ales şi cu o nouă varietate de vecini. am înţeles repede că eu eram noua-venită şi, ca atare, trebuie să fac primul pas. am făcut de toate: am salutat pe te-miri-cine, m-am întreţinut cu tanti de la chioşcul de la parter, cu fetele care sunt când nu e tanti, dar şi cu administratorul; am deschis casa-mi proaspătă vecinilor curioşi să vadă cum “aţi decorat, domnişoară”, am întrebat-o de sănătate pe bunica-cu-nepotul-medicinist şi tot aşa.
totuşi, profunzimea conversaţiilor pe teme meteo nu mă ajută decât să primesc de la chiosc produse pe datorie, dacă o să am vreodată nevoie. graba mea de a saluta diversele persoane pe care le socotesc vecini nu e plătită decât cu gheaţa privirilor lor când indiferente, când suspicioase. în rarele momente când am plătit curentul electric doamnei care se plimbă din uşă în uşă, vecinii mei aşteaptă cu uşile închise să termine celălalt cu plata, nu cumva să trăiască vreun eye contact inutil. iar vecina-bunică, destul de enervantă uneori (mă oprea la discuţii dimineaţa, când mă grăbeam mai tare), a murit acum vreo 10 zile.
ştiu sigur că nu o să bat la uşa vreunuia în caz că rămân în pană de chibrituri. dar ar fi reconfortant să ştiu că aş putea bate la uşa lor. pentru orice eventualitate.
* poza e de pe flickr
muta-te langa mine, ‘ca-ti-as!
Comentariu�Comentarii de gigix — ianuarie 31, 2007 @ 8:24 pm |
gigix, nu raspund la provocari!!!
Comentariu�Comentarii de mealcu' — ianuarie 31, 2007 @ 9:16 pm |
gigix, vorba poetului, asta e o oferta pe care o pot refuza. pentru orice eventualitate
Comentariu�Comentarii de scrintin — ianuarie 31, 2007 @ 11:53 pm |
Vai domn’ne, delicios postul asta al matala, coana Scrintino!
PS: Daca esti in pana de chibrituri, poti sa suni la mine la usa, stii unde e…:)
Comentariu�Comentarii de Zaza — februarie 1, 2007 @ 10:48 am |
aha! desi sunteti o ea! (va rog sa ma credeti pe cuvant ca nimeri aiurea pe pagina asta, si acu, si atunci – si prea era si scrisu’ suav). deci oferta refuzabila clar, ca mi-e deja c-o dau in hartuire:)
Comentariu�Comentarii de gigix — februarie 1, 2007 @ 7:25 pm |
zaza, ma bazez pe tine:)
gigix, ce suav e cuvantul “suav”:)))
Comentariu�Comentarii de scrintin — februarie 2, 2007 @ 12:16 pm |
aha! desi sunteti o ea! (va rog sa ma credeti pe cuvant ca nimeri aiurea pe pagina asta, si acu, si atunci – si prea era si scrisu’ suav). deci oferta refuzabila clar, ca mi-e deja c-o dau in hartuire:)
mah,
esti de pe olt sau de pe jiu?
Comentariu�Comentarii de mealcu' — februarie 7, 2007 @ 12:13 am |
si eu sunt nou-mutata intr-un bloc si cred ca am nimerit cea mai cumplita scara din tot universul.. Nenorocita de vecina de la etajul 1, de sub mine, mi-a trimis de 2 ori politia la usa pe motiv ca baietelul meu face zgomot si nu il lasa pe al ei sa doarma. Mi-a facut reclamatie si ca in seara de Revelion, la ora 20.00, umblam incaltata in pantof cu toc si ii deranjam plodul (ma pregateam sa plec la petrecere si am facut UN SINGUR DRUM din dormitor in baie ca sa ma machez).O nenorocita ce sufera de un sindrom postnatal, pana acum a fost fetita mamei, mama a murit si acum a dat cu fundul de greu si a luat-o razna. Nu stiu ce sa ma mai fac, mi-am si pedepsit copilul din cauza ei pana am realizat ca de fapt la EA e problema si nu la noi…
Comentariu�Comentarii de angel — iunie 3, 2007 @ 11:42 am |