chestionarul lui Proust

*

de câte ori am citit chestionarul ăsta completat de alţii, de atâtea ori m-am gândit că eu nu o să-l completez niciodată. enfin, cum tot nu am avut vreme să scriu toate însemnările care m-au vizitat în ultima vreme, măcar să mă învrednicesc să răspund la chestionar.

1. Principala mea trăsătură: Efervescenţă pe dinăuntru

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat: Ne-ezitarea

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: Neprefăcătoria

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei: Constanţa

5. Principalul meu defect: Inconsecvenţa vs. a nu şti când să mă opresc

6. Îndeletnicirea mea preferată: Lâncezeala de duminică dimineaţa şi / sau mersul la piaţă

7. Fericirea pe care mi-o visez: Să nu trebuiască să muncesc pentru bani

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: Singurătatea, fără discuţie

9. Locul unde aş vrea să trăiesc: Undeva aproape de Mediterană

10. Culoarea mea preferată: Verde

11. Floarea care-mi place: Trandafirii de dulceaţă

12. Pasărea mea preferată: Nu prea ştiu păsări. Poate pasărea dodo, pentru că îmi place expresia as obsolete as a dodo

13. Prozatorii mei preferaţi: De la ei Bulkagov si Nabokov. Salman Rushdie. Boris Vian. Uneori Giovanni Papini. Oscar Wilde. De la noi Camil Petrescu şi uneori Eliade

14. Poeţii mei preferaţi: De la noi Arghezi si Nichita Stănescu. De la ei Neruda si Baudelaire, poate mai degrabă pentru Petits poèmes en prose

15. Eroii mei preferaţi din literatură: Puck, Woland, Van Veen

16. Eroinele mele preferate din literatură: Holly Golightly, Ada Veen, la cortigiana onesta Veronica Franco

17. Compozitorii mei preferaţi: un pic de Andrew Lloyd Webber, Hans Zimmer, un pic de Ceaikovski, un pic de Brahms. ClassicFM din iTunes

18. Pictorii mei preferaţi: Bosch, Magritte, Klimt, Toulouse-Lautrec, Rembrandt, Degas

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: Eroii şi viaţa reală parcă n-ar trebui să stea în acelaşi buchet

20. Ce urăsc cel mai mult: Oamenii care se iau prea în serios. Autosuficienţa. Minţile statice

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere: Voinţa de fier

22. Cum aş vrea să mor: Cât de cât împăcată

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: Nu sunt cea mai indulgentă persoana pe care o cunosc

24. Deviza mea: Mi s-ar părea prea preţios să am una, deci n-am

Aş fi curioasă să ştiu ce răspunsuri ar da textier, huzur (wake up!) şi godiva (wake up!)

* poza e de pe flickr

sunt aptă, doctore?

*

zilele trecute, în cadru oficial, am fost pusă să completez un test psihologic cu măreţe ambiţii ştiinţifice. trecând peste primele întrebări de bună-ziua, traume craniene şi meningite, mi-au fost duios scormonite amintirile din trecut (sub forma “Aţi trăit vreo experienţă socio-familială care să vă fi marcat copilăria?“), fără să fiu întrebată direct dacă mă băteau copiii de la bloc sau de câte ori pe zi urlau băieţii la mine “scrintina face poooze, scrintina face poooze”.

din când în când, chestionarul era presărat cu întrebări de control, variaţiuni pe - probabil - cea mai importantă temă: am sau nu stăpânire de sine. pot oare să acţionez conform unui plan? sau prefer să fiu spontană? am trecut oare prin experienţe negative din cauza faptului că m-a luat gura pe dinainte?

în altă ordine de idei… îmi place oare societatea? uneori îmi place să mă laud puţin? sufăr de nervi? am ameţeli? prefer să stau acasă sau să merg la o petrecere plictisitoare? la petreceri stau izolată în vreun colţ?

sau cumva mă deranjează situaţia din jur, dar prefer să o accept aşa cum este, decât să încerc s-o schimb în favoarea mea? îmi exprim uşor ideile şi sentimentele? cât de interesată sunt de participarea efectivă la opere filantropice?

of!

un chestionar de-o bolovăneală feroce până în cele mai năstruşnice detalii. de exemplu, mă întreb acum ce ar fi trebuit să fac cu frecventele greşeli de ortografie presărate de-a lungul chestionarului? de fiecare dată când îmi venea să mai tai câte un “i”, mă gândeam că foile vor fi sub lupa unui psiholog miezos, care va interpreta greşit hărnicia mea în a corecta erorile altora (normal că nu voiam să par o fiţoasă-înţepată-care-le-ştie-ea-pe-toate). aşa că m-am abţinut.

toate astea, sunt de acord, spun multe despre mine.

* greşeala e dintr-o revistă de cinema şi e de pe flickr

lucruri care trec

 *

zilele astea, prin preajmă, se dărâmă o fabrică şi se face loc unui (alt) mall. dacă s-ar fi dinamitat clădirea, ar fi fost totul curat şi antiseptic, ca într-un kill bill în care sângele ţâşneşte amuzat din capetele tăiate pripit. în schimb, clădirea asta are parte de o moarte lungă şi chinuitoare. nu i s-a tăiat jugulara, ci a fost împuşcată în stomac. iar acum dă să moară lent şi cu multă audienţă, meritându-mi compătimirea.

altfel, nu am compătimit niciodată obiectele sau oamenii de unică folosinţă. deşi scurtă, life in plastic is fantastic, vorba cântecului. totuşi, cum te desparţi de obiectele de care te foloseşti mai mult de o singură dată sau doar o singură dată, dar intens? cum îţi descoşi rochia de mireasă, la ce temperatură topeşti ceara nearsă a lumânărilor de pe tort? unde se duc pungile carrefour după ce ai cărat mâncare cu ele şi după ce le-ai umplut cu gunoi menajer? unde emigrează oamenii peste care dăm foaia? unde au zburat păsările dodo?

suntem de fapt un cimitir cu program non-stop.

* poza cu cimitirul din centrul oraşului e luată de pe sleepcity (cimitirul e în nagasaki)