*
zilele trecute, în cadru oficial, am fost pusă să completez un test psihologic cu măreţe ambiţii ştiinţifice. trecând peste primele întrebări de bună-ziua, traume craniene şi meningite, mi-au fost duios scormonite amintirile din trecut (sub forma “Aţi trăit vreo experienţă socio-familială care să vă fi marcat copilăria?“), fără să fiu întrebată direct dacă mă băteau copiii de la bloc sau de câte ori pe zi urlau băieţii la mine “scrintina face poooze, scrintina face poooze”.
din când în când, chestionarul era presărat cu întrebări de control, variaţiuni pe – probabil – cea mai importantă temă: am sau nu stăpânire de sine. pot oare să acţionez conform unui plan? sau prefer să fiu spontană? am trecut oare prin experienţe negative din cauza faptului că m-a luat gura pe dinainte?
în altă ordine de idei… îmi place oare societatea? uneori îmi place să mă laud puţin? sufăr de nervi? am ameţeli? prefer să stau acasă sau să merg la o petrecere plictisitoare? la petreceri stau izolată în vreun colţ?
sau cumva mă deranjează situaţia din jur, dar prefer să o accept aşa cum este, decât să încerc s-o schimb în favoarea mea? îmi exprim uşor ideile şi sentimentele? cât de interesată sunt de participarea efectivă la opere filantropice?
of!
un chestionar de-o bolovăneală feroce până în cele mai năstruşnice detalii. de exemplu, mă întreb acum ce ar fi trebuit să fac cu frecventele greşeli de ortografie presărate de-a lungul chestionarului? de fiecare dată când îmi venea să mai tai câte un “i”, mă gândeam că foile vor fi sub lupa unui psiholog miezos, care va interpreta greşit hărnicia mea în a corecta erorile altora (normal că nu voiam să par o fiţoasă-înţepată-care-le-ştie-ea-pe-toate). aşa că m-am abţinut.
toate astea, sunt de acord, spun multe despre mine.
* greşeala e dintr-o revistă de cinema şi e de pe flickr
Hehe, am completat si eu un test similar. Intrebari care mai de care mai dubioase. L-am terminat repede, nu prea aveai la ce sa stai sa te gandesti, totusi, colegii mei meditau adanc la fiecare intrebare… asa ca mi-am scos din geanta o carte si am inceput linistita sa citesc. Asta i-a socat definitiv
). Recomand cu incredere metoda- imi aduc si acum aminte fetele lor (si am avut si cel mai bun test pshihologic 
).
Comentariu�Comentarii de Zu — februarie 9, 2007 @ 5:21 pm |
nu vrei sa stii ce am scris pe acolo
Comentariu�Comentarii de scrintin — februarie 10, 2007 @ 1:04 am |
@scrintina: fugi d-aci, fată…noi nu suntem apte!
Comentariu�Comentarii de Zaza — februarie 14, 2007 @ 5:29 pm |
Până la urmă mi-am dat seama ce era de făcut cu chestionarul ăla: Trebuia dat cu fisa: cap sau pajură, da sau nu.
Statistic vorbind, tot acolo ieşeai.
Şi tot statistic vorbind, cred că aşa se puteau afla foarte multe lucruri interesante despre propria persoana
Comentariu�Comentarii de H&U — februarie 16, 2007 @ 1:35 pm |
madam, ai luat leapşa!
Comentariu�Comentarii de Zaza — februarie 20, 2007 @ 6:46 pm |
sunt amuzante intrebarile din sondajele psiho.. mai ales alea de genul “ati suferit contuzii craniene grave” sau asa ceva, cu alte cuvinte “ai picat in cap vreodata?”
PS: plus ca sunt si alea cu dubla negatie unde cred ca vor sa vada daca esti tampit, ca doar te-au intrebat acelasi lucru 5 randuri mai sus
Comentariu�Comentarii de de_ce — februarie 27, 2007 @ 3:15 pm |