*
înţeleg de ce s-a păcălit baba dochia la începutul lui martie: o năpădeau fără milă zambiluţele care pledau avant la lettre cauza încălzirii globale. ori, se ştie de când lumea că zambiluţele sunt la cuţite cu hainele de blană, cu atât mai mult cu un mirositor cojocel oieresc.
în rest, la fabrica de vise mărţişoarele sunt considerate un obicei eminamente sindicalist, demn de o doamnă educatoare cu părul făcut permanent, mirosind a fixativ şi purtând mereu unghii ovale cu ojă sidefată. ca atare, vestitorul primăverii a fost o zambiluţă mov, încorsetată în folie de aluminium şi sufocată de ferigi şi fundiţe de plastic roşu.
aş mai putea adăuga că nu am văzut decât un mărţişor la pieptul unei doamne care ţese la rându-i în fabrica de vise; că alte doamne cu care am vorbit azi nu realizaseră că suntem pe 1 martie (ce trist, vă zic, ce trist!), dar că remarcasera sârguincioase că trotuarele sunt impracticabile şi, vai dragă, atât de aglomerate.
al doilea mărţişor de azi atârna sfios de gulerul subsemnatei, înconjurat de devălmăşie şi duşmani de clasă.
* poza cu sparanghelul sfios e de pe getty
