sârba oltenească

*

dacă are mami un stetoscop pe care ţi-l dă din când în când să vezi cum se aud plămânii băieţilor de sub bolta de viţă de vie din faţa blocului, iar ei închid ochii şi se prefac bolnavi, febrili, pentru ca tu să le administrezi o dulce injecţie cu apă, să le pui mâna pe frunte şi să-ţi dai îngrijorată ochii pe spate, gata. te şi visezi o doctoriţă vestita, la al cărei cabinet băieţii vor sta la coadă şi vor pica pe spate încă din sala de aşteptare la gândul că tu ai ochii verzi, o uniformă albă, bonetă şi stetoscop. şi mai ai şi ambiţia că vei descoperi leacul pentru băieţii neascultători şi păroşi care chinuie fetele creţe aruncându-le mărăcini în păr.

dacă atunci când mai creşti un pic îţi spune tata “motanu’ tatii, tu eşti motan de canapea, ce să cauţi tu la jurnalism? vrei să te zgribuleşti cu un covrig uscat în buzunar până iese nu ştiu cine să dea o declaraţie oficială?”, e gata iar. te şi visezi o cadână cu ochii boiţi şi curbe dulci, ascunse de mătăsuri translucide, care face incantaţii în ceai de ghimbir, care clipeşte des când îşi serveşte iubiţii cu baclavale, îşi cufundă degetul arătător în sucul lor şi unge dâre de zahăr lichid pe buza de sus a fiecărui iubit, pentru că - normal - zahărul nici nu merită mâncat altfel. că dacă tot nu dai la jurnalism şi tot nu crezi în sufragete, măcar să ajungi o cadână decentă, nu?

azi un pic, mâine alt pic… şi uite aşa din fragmente de-astea te naşti tu şi tot ce crezi despre tine. mai ajunge să lucrezi într-o fabrică de vise cu lume care se încalţă în tenişi şi părerea asta riscă să devină aşa de rotundă, că dă pe afară de ce coaptă şi plină de ea a devenit.

şi când te duci aşa, rotundă, la două nunţi tradiţionale, unde joci sârbă de să-ţi sară rochiţa de pe tine, unde Asociatu’ îţi zice deşuchiat “ai în tine sânge de ţigancă”, brusc părerea aia boantă se desrotunjeşte şi îţi dai seama că, în ciuda tenişilor, a muzicii indie şi a ororii de vezi-doamne-mainstream, ai în inimă sârba oltenească pe care o poţi juca întruna, fără întrerupere, până “e lung pământul, ba e lat..”.

slavă domnului că dincoace de hainele noastre emo, mai avem piele de om şi straşnic ne mai place sârba.

* poza nu e cu sârbă, pentru că sârba nu se arată asa uşor. poza e de pe flickr

lasă, că tu eşti o fată inteligentă

*

după replica asta urmează de obicei toate aşteptările pe care ţi le pune în cârcă orice persoană care te consideră o fată inteligentă. the great expectations, de fapt. se pare că fetele inteligente au un înveliş performant de cyborgiţe, care le fereşte în cel mai pur stil amazonicesc de toate neajunsurile din jur. fetele inteligente ştiu cum să reacţioneze în orice situaţie pe care o trăiesc, de parcă ar mai fi trăit-o deja şi au în mintea lor un întreg arsenal de instrucţiuni specifice problemei respective. fetele inteligente nu au fragilităţi, nimic nu le ia prin surprindere, pot depăşi orice obstacol de-al celorlalţi, muritorilor (dacă nu datorită minţii lor 100% funcţional-utilitare prevăzute cu soluţii-eficiente-la-orice, atunci cu siguranţă că în outfit-ul lor cyborgesc au nişte zimţi ascuţiţi şi nemiloşi care taie obstacolele de la rădăcină, mai rău decât pe pădurile amazoniene).

eşti o fată inteligentă şi o să-ţi dai seama de cum stă treaba. slăbiciunile, alunecările, umanismele sau, şi mai rău (oroare chiar), muierismele nu îşi au locul. eşti o fată inteligentă, nu am mai cunoscut pe nimeni ca tine, nu ai tu nevoie de mine, tu nu ai nevoie de nimeni, de fapt. fetele inteligente pot şi singure, nu?

bietele fete inteligente…

* poza e de pe flickr şi e făcută de camil tulcan