“dar tu te ţii bine!”
*
reacţia exclamată a unei mătuşi bătrâne, care mă vede din când în când la câte un prânz complex de duminică. după câteva minute în care mă analizează pe îndelete , îşi rosteşte constatarea oarecum mirată, oarecum dintr-o singură suflare.
la o primă pipăială, mâinile cosmeticienei bat ritmuri de fanfară pe obraji, tapotând întrebarea într-un stil complice, ca-ntre noi, fetele: “nici măcar o linie… hm… e botox pe ici pe colo, nu?”
probabil că timpul, aşa cum îl ştiu eu, băiat ţâfnos şi râzgăiat de prea multe prăjituri cu foi, nu mai are răbdare. se apropie ora aceea. nu-ţi mai hărţuieşti cu unghiile roase buba din genunchi, mănânci pufuleţii cu mănuşi-de-catifea-până-la-cot attitude, simţi că bulionul are de fapt miros de establishment şi pe stradă vezi din ce în ce mai rar pisici în formă de mini-canguri. răsuflarea tartorului bicefal casă-maşină îţi îngheaţă coatele iar, între timp, femeile-fac-carieră. deschizi frigiderul de nervi, dar nu-ţi mai murdăreşti nasul de frişcă.
maman, am crescut. now what?!
* poza cu samovarul e de pe flickr
in sfarsit ai revenit. intrebare: de ce scrii asa de rar si de ce se cheama blogul asta personal cand nu zici nimic personal despre tine? nu stim cum te cheama, cati ani ai, ce filme vezi, unde iesi sa mananci, cate telefoane ai, daca racesti iarna, tot felul de alte lucruri.
despre ce e vorba aici, de fapt?
Comentariu by a — noiembrie 12, 2007 @ 12:33 am
E şi lucruri bune în crescut. Tre să fie. Poţi să călătoreşti în timp, mă rog, mai ales în trecut, dar poţi. Devii colecţionar.
În plus, femeile au mereu aceeaşi vârstă înfricoşătoare multimilenară, aşa că ele n-au de ce să se plângă. (Proverb din mahala.)
Comentariu by Vlad — noiembrie 12, 2007 @ 8:38 am
a, câtă vehemenţă! îmi pare rău că nu îţi dai seama că blogul meu e mai personal decât toate datele “tehnico-personale” care se pot spune despre mine
Vlad, asta cu vârsta chiar m-a înfricoşat. Dar colecţiile de te miri ce îmi plac tare mult, îmi dau un sentiment călduţo-bunicesc
Poate că nu e chiar aşa de rău, totuşi.
Comentariu by scrintin — noiembrie 12, 2007 @ 12:51 pm
Vai de mine, welcome back doamnă!
Comentariu by Zaza — noiembrie 12, 2007 @ 10:45 pm
Zaza, îţi mulţumesc.
Comentariu by scrintin — noiembrie 12, 2007 @ 11:55 pm
Mi-am amintit de o replica ramasa in istori vesela a familiei. Matusa care il crescuse pe fratele meu se reintalneste cu el dupa ani buni si exclama intr-o insiruire entuziasta de amintiri: “si ce frumos erai cand erai mic…” !!!! :-)).
Comentariu by Zu — noiembrie 15, 2007 @ 4:27 pm
Zu, bine ai venit! Cât despre ce mi-ai povestit, o şti ea mătuşa ceva… Ce sa zic, păcat de băiat atunci
Comentariu by scrintin — noiembrie 16, 2007 @ 1:08 pm