ziua cârtiţei

*

ziua cârtiţei nu există de fapt. cârtiţele nu au parte de rumeneli UVA+UVB, ele stau în subteran şi nici măcar nu sunt dotate cu lămpi de miner de lipit în mijlocul frunţii. în schimb, sunt năucite zi de zi de câte un neon care scoate boabe de gheaţă.

la ceas de seară, cârtiţele au accese punk-melancolice, în timp ce inima le bate tare şi tare departe. minţile lor fumate ţopăie în rochiţe gri-şoricel pe iarba umedă din Câmpurile Alizee. unele cârtiţe ar prefera tolăneala cu varii îmbrăţisări într-o plapumă cu puf de gâscă. alături de o cârtiţă tandră, care să gâdile cu respiraţia ei leneşă puful restrâns de pe claviculă. în schimb, se zgribulesc pe scaune-design care costă de multe multe ori mai mult decât salariul minim pe economie şi-şi înfundă căşti autiste în urechile lor interne şi păroase.

în afară de celelalte cârtiţe, nu le înţelege nimeni aberaţiile babuinistice, glumele cool şi tenişii rupţi-doar-cât-să-pară-vintage, paloarea de natură cârtiţeasco-aristocratică.

cândva, înainte să fie cârtiţe-din-establishment, gustaseră din libertate. acum neonul le îmbracă minţile într-o pâclă groasă cu consistenţă de osânză şi le fereşte de soarele care atacă fabrica de vise. cu ochii scoşi din orbite, cârtiţele visează că viaţa lor poate şi trebuie să fie în altă parte şi, în rarele dăţi când sunt în altă parte, sunt prea descumpănite să mai înţeleagă ce au de făcut.

viaţă de cârtiţă cu lenjerie de dantelă. time to exit.

* poza e de pe flickr