futu-i! chicoti buburuza, oarecum afectată

*

în sistem, înveţi repede că lucrurile sunt clare. viaţa e împărţită ca un tort trist, un strat de ciocolată albă, un strat de ciocolată neagră şi un strat confuz şi fructat. există ciocolata de luni-până-vineri şi există ciocolata-de-weekend. afli pe pielea ta că ce e apa-de-luni-până-vineri nu se amestecă deloc bine cu ce e ulei-de-vineri-până-duminică.

aşa că, în fiecare fuckin zi-de-luni-până-vineri o aştepţi cu înfrigurare pe următoarea, apoi pe următoarea şi tot aşa. şi-ţi găseşti motive. luni ţi se electrizează părul, marţi trebuie să pui rufele la spălat, miercuri ţi se moleşesc genunchii, iar joi nu îndrăzneşti. vineri ai grijă să ai unghiile impecabile şi urechile proaspăt spălate, fustiţa suficient de bufantă şi genele rimelate până peste cap. toate astea, să ne-nţelegem, trebuie rezolvate dis-de-dimineaţă.

pentru că aştepţi minunea de vineri-seară. dincolo de toate sufragismele şi egalitarismele şi dreptul de a purta pantaloni. dincolo de toate isteriile feministe hai-să-ne-ardem-chiloţii-şi-să-nu-intrăm-în-bucătărie, aştepţi atavic iniţiativa lui. aştepţi altceva decât nu ştiu-ul duplicitar ca soarele cu dinţi: la primul strat un soare prietenos, la al doilea strat un ditamai şutul în buricul tău pregătit, cum altfel, decât de vineri dimineaţă.

dacă luni te trezisei cu părul aburit şi marţi, evident, maşina de spălat trebuia pusă la treabă, vineri ce mai poţi spune? ce se mai poate întâmpla? sunt sigură că, de fapt, lui îi este frică de megatronii care apar la apus şi care îi smulg sprâncenele, îi taie pleoapele şi îi aspiră testosteronul. pentru că altfel, chiar nu-mi închipui motivul pentru care îţi aruncă un nu ştiu gripat, care se transformă în nimic doar o oră mai încolo.

e desuet şi personal să aştepţi iniţiativa lui, după revoluţii sexuale şi emancipări intempestive. aşteptarea miroase a mănuşi croşetate şi are farmecul ei. iar dacă prinţişorul face nazuri, e musai să le consideri şi pe astea pur fermecătoare.

mda… prinţişorul face nazuri (vă rog să nu-i spuneţi că-l vorbesc pe la spate). în funcţie de cum i se aşează pantalonii, în funcţie de ora meciului, în funcţie de cât de bine s-a spălat pe cap. prinţişorul sună doar când are el treabă. sau nevoie, ca orice prinţişor care se respectă.

* poza de pe flickr