răspuns la “leapşa cam horror”

Acum ceva vreme, domniţa Zaza mi-a pasat o leapşă pe care o onorez de-abia acum. Din fericire, pe biroul de acasă am cărţi care mi-s dragi şi ne-reci, aşa cum îmi sunt unele volume împrăştiate pe biroul meu cu reni de la fabrica de vise.

Cartea e la îndemână, pentru că nu am apucat să o mai urc înapoi pe raft. E Frica în Occident (secolele XIV-XVIII) a lui Jean Delumeau. La pagina 123 găsim:

“Ne întrebăm, totuşi, dacă suspiciunea provocată de lună şi legată de frica de noapte, de care vom vorbi în capitolul următor, n-a fost cumva mai veche şi mai generalizată decît ştiinţa astrologilor? În orice caz, numeroase civilizaţii de odinioară au atribuit fazelor lunii un rol decisiv asupra stării timpului, precum şi asupra naşterii şi creşterii oamenilor, animalelor şi plantelor. În Europa de la începutul Timpurilor Moderne, o seamă de proverbe şi de almanahuri franţuzeşti reamintesc cum se poate pactiza totuşi cu acest aspru capricios şi îngrijorător, şi cum anume trebuie interpretate formele şi culorile ei:

Pe cinci ale lunii se va vedea cum va fi timpul toată luna…”

Astea fiind scrise, se poate spune că am revenit.