căprioara şi pantalonii

Căprioara îşi ţine ochii mari şi mereu umezi de puţină emoţie. Boticul şi-l poartă confuz ţuguiat, iar buza de sus e ridicată deopotrivă îmbufnat şi sexoso-angelinesc. Chiar şi atunci când se uită fix la tine, ai senzaţia că flutură bezmetic din genele ei de pin up girl. Îşi pleacă grijuliu capul într-o parte şi, doar din când în când, îşi mai adulmecă – de faţă cu tine, dar ca din întâmplare – umărul curat şi cremos. Nu se grăbeşte niciodată şi se ţuguiază cu emfază recunoscătoare atunci când o aştepţi. Pufăie ţigara cu încetineală, rotocoleşte fiecare fum pe care-l scoate, te atinge doar cu buricul degetelor şi aşteaptă declarativ să-i cedezi scaunul. Citeşte literatură japoneză şi se dă în vânt după concept shoes. În locul tocăniţei de cartofi, alege oricând maigret de canard, mânuieşte tacâmurile ca un dirijor filmat în slow motion şi lasă mereu câteva ceva în farfurie. E delicată şi nu e posibil să mănânce atât. E o sumă de miau-uri care lasă să se întrevadă cu eleganţă miaul cel mare pe care ţi-l va ofta, la o adică, în boudoir. Şi toţi pantalonii o vor.

* Fotografia este de aici.